Bu-hu-hu

E noapte. E frig. E o bufnita intr-un copac. Si e trista. Pare sa-si astepte perechea. Si nu e singura.
E o fata pe o banca. Tocmai si-a stins a treia tigara din ultimul sfert de ora. Face asta cand asteapta. Dar ce asteapta?
– Hai sa ne apropiem sa aflam.
– Hai.
Pe fata ei scrie „disperare”. Cu litere mici, intr-o incercare de subtilitate, dar… esec. Ochii sunt rosii, dar de la drogul abstract. Ceva o distruge. E indragostita, oare?
– Hai sa ne apropiem sa aflam.
– Hai.
Dincolo de frunte ii vad gandurile. Ce haos! Imi doresc sa nu fi fost atat de curiosi. E un labirint unde la o cotitura gresita dai intr-o padure. Intrand in scorbura unui copac batran ajungi pe o campie. Daca te impiedici de vreun iepuras cazi intr-o groapa plina de fluturi. I-am gasit stomacul.
– Hai sa plecam de-aici!
– Hai. Dar cum?

Anunțuri

Rade, dar nu mai zambeste

Minte pe toata lumea.
Cand nu e nimeni prin preajma isi arata adevarata fata. Ii piere zambetul, se incrunta si cade pe ganduri.
– Mediteaza?
– Nu. Se gandeste, doar, la tot si la nimic in acelasi timp.
Nu stie de ce e asa si nu ii place. Dar nici nu incearca sa schimbe ceva. Poate pentru ca stie ca s-ar putea sa esueze.
– Mi-e mila de…
– Si mie. Dar nu putem face nimic de aici de sus.
Ii place sa spuna „Ma descurc!” si „Supravietuiesc eu!” cu un zambet larg pe fata. Si crede in asta. Crede ca se descurca… Dar se inseala. In lumea in care traieste e nevoie de putere, duritate si stapanire de sine. Sper sa isi revina.
– De ce nu e nimeni langa…
– Sunt multi. Si toti cred ca ajuta. Dar la un moment dat ajunge inapoi in singuratatea camerei, noaptea. Si nu se descurca bine acolo. Mai ales noaptea.
Ii e frica de intuneric – aici are un rol important imaginatia – dar s-a obisnuit cu starea de paranoia. Paranoia i-a devenit prietena buna, cea mai.
Se gandeste si la viitor. Il vede ca pe o evadare; nu suporta regulile, decat daca le impune. Si in viitor isi va impune propriile reguli de viata.
Incearca, uneori, sa compenseze felul asta de a fi si se exteriorizeaza intr-un mod foarte ciudat. Exagereaza de multe ori; stie asta, dar nu se opreste. Si de ce ar face-o cand are nevoie de excesele respective? Trebuie sa se simta cumva „in viata”. Dar nu doar asa supravietuieste.
Ii place sa aiba multe de facut; adora zilele pline, cand e mereu pe fuga sa ajunga dintr-un loc in altul.
Ii place cand trebuie sa-si spuna punctul de vedere. Crede ca niciodata nu reuseste sa-si exprime ideile asa cum le formuleaza in minte, dar adora sa exerseze.
Ii place sa creeze. De la mancare pana la eseuri pentru scoala – tot. Dureaza o vreme pana se convinge sa inceapa, dar odata ce incepe se straduieste sa duca totul pana la capat cu succes.
– Si ce legatura au chestiile astea cu ce spuneai mai sus?
– „Chestiile astea” sunt de mare ajutor. Nu ar rezista fara ele. O zi in care nu are nimic de facut ii da timp de gandire; si gandurile ucid.
E trist.